La cinci ani de la mutarea la Domnul, exemplul de smerenie şi vorbele Părintelui Proclu Nicău stârnesc dorul după Dumnezeu. „Nimica sunt, nimica pot, nimica am”, erau cuvintele pe care le avea mereu pe buze. I le-ar fi spus un înger unui bătrân ca reţetă pentru mântuire, arată pustnicul în lucrarea „Lupta pentru smerenie şi pocăinţă”. Părintele a îmbrăţişat viaţa monahală la vârsta de 12 ani şi considera smerenia cea mai mare virtute, scrie basilica.ro. Fiind căutat tot timpul de oameni pentru sfaturi duhovniceşti, celor mai mulţi Părintele Proclu le spunea: „Aţi venit la un moş prost de cap, fără carte, la păcătosul pământului! Viaţa mea e un deal şi-o vale, nimic folositor”. În anul 1949 a fost trimis, împreună cu alţi vieţuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieţii monahale. De acolo a fost alungat de comunişti, în urma decretului din 1959. Cu binecuvântarea Părintelui Cleopa Ilie, Părintele Proclu s-a retras în satul natal, Mitocu Bălan, unde a vieţuit într-o chilie la poalele pădurii. A trecut la cele veşnice în 28 ianuarie 2017 şi a fost înmormântat la Sihăstria Putnei. Sâmbătă, 29 ianuarie 2022, la Mănăstirea Sihăstria Putnei va avea loc slujba parastasului pentru Părintele Proclu, la cinci ani de la trecerea sa la cele veşnice. După slujbă, va avea loc şi lansarea cărţii: „Doamne, să ajungă toţi în Rai!”, o broşură ce conţine cuvinte de folos şi sfaturi ale Părintelui.
Trăirea pustnicului este descrisă şi în cele două volume intitulate „File de pateric – Părintele Proclu” lansate tot de Mănăstirea Sihăstria Putnei.
